Cont bancar obligatoriu și risc de „inactivitate fiscală” pentru firme. Ce ar trebui verificat

De la 1 ianuarie 2026 intră în vigoare schimbări care privesc direct viața administrativă a persoanelor juridice din România. Miza nu este doar birocratică, anumite omisiuni aparent simple pot duce la declararea inactivității fiscale, iar menținerea acestui statut poate deschide drumul către proceduri de lichidare. În același timp, apar reguli mai clare privind contul de plăți, metodele moderne de plată, anumite operațiuni specifice SRL-urilor, precum și praguri fiscale relevante pentru dividende, microîntreprinderi și TVA.

De ce devin importante lucruri pe care multe firme le amână?

Începând cu 2026, autoritățile tratează mai strict câteva elemente care țin de „infrastructura” unei companii: existența unui cont de plăți în România sau la Trezoreria Statului, depunerea la timp a raportărilor anuale și modul în care o firmă efectuează și acceptă plăți. În practică, unele companii rezolvă aceste lucruri din inerție, iar altele le amână, mai ales dacă nu au activitate intensă sau trec prin perioade cu venituri zero. Tocmai aici apare capcana: lipsa activității economice nu este același lucru cu lipsa obligațiilor.

„Inactivitate fiscală” nu înseamnă „fără încasări”

„Inactiv” nu este sinonim cu „fără cifră de afaceri”. O firmă poate avea venituri zero și totuși să rămână activă, dacă își îndeplinește obligațiile de raportare și își păstrează elementele de funcționare formală, inclusiv sediul (adresa juridică) și documentele depuse la termen. Cu alte cuvinte, „inactivă” nu înseamnă „fără rulaj”, iar o companie cu zero venituri poate rămâne activă atunci când își face corect obligațiile.

Riscul de a fi declarat inactiv apare atunci când lipsesc elemente administrative considerate esențiale. În mod concret, o companie poate fi declarată inactivă dacă nu există un cont bancar sau de trezorerie în România și/sau dacă nu este depusă situația financiară anuală în termen de 5 luni după termenul legal de depunere. Mesajul implicit este că nu se urmărește doar „mișcarea” financiară din firmă, ci și semnalele de conformare: firma există, poate fi contactată, își depune raportările și are un canal de plăți funcțional.

Contul de plăți devine o obligație explicită

Din 2026, fiecare persoană juridică trebuie să aibă cel puțin un cont de plăți în România sau în Trezoreria Statului. Pentru companiile nou-înființate, contul trebuie deschis în termen de 60 zile lucrătoare. Nerespectarea obligației este sancționată.

Dincolo de detaliile juridice, consecința practică este clară: contul nu mai este doar un instrument util, ci o condiție de conformare care poate influența inclusiv statutul fiscal. Pentru companiile care au funcționat până acum cu aranjamente temporare, cu întârzieri sau cu o organizare incompletă, începutul lui 2026 devine un moment potrivit pentru a pune lucrurile în ordine și pentru a evita riscuri inutile.

Plăți prin instrumente moderne

Persoanele juridice și operatorii economici au obligația de a efectua și de a accepta plăți prin instrumente moderne, precum cardurile, transferurile și aplicațiile, cu excepții prevăzute de lege. Aceste excepții contează și pot schimba situația de la un domeniu la altul, motiv pentru care nu este recomandat ca obligația să fie interpretată „în bloc”, fără a verifica dacă se aplică în forma standard sau într-una dintre excepțiile legale.

Direcția rămâne însă aceeași: se consolidează așteptarea ca firmele să poată lucra cu metode de plată actuale. Pentru multe companii, acest lucru confirmă o realitate deja instalată; pentru altele, poate însemna ajustări de procese privind modul de încasare, opțiunile oferite clienților și documentarea plăților, astfel încât să fie coerente cu cerințele.

Dacă inactivitatea persistă, consecințele se pot agrava

Dacă statutul de inactivitate se menține mai mult de un an, autoritățile fiscale pot declanșa proceduri de lichidare. În plus, pentru companiile care erau deja inactive, se menționează existența unei proceduri accelerate, în care revenirea la activitate trebuie făcută în termene mai strânse, respectiv 30/90 zile; în lipsa reactivării în aceste intervale, riscul de a pierde firma crește semnificativ.

Acest cadru schimbă modul în care merită privită „inactivitatea”. Nu mai este o pauză administrativă care poate fi lăsată nerezolvată, ci o situație care trebuie tratată ca un semnal de alarmă. Chiar dacă firma nu are proiecte într-o anumită perioadă, este mai sigur să fie menținută într-o stare corectă din punct de vedere formal decât să rămână blocată într-un statut care se poate transforma, în timp, într-un proces dificil de întors.

Transferul părților sociale cu condiții și pași suplimentari

Pentru SRL-uri, transferul părților sociale poate intra, în anumite cazuri, într-o zonă mai strict reglementată, inclusiv în raport cu autoritățile fiscale. Se are în vedere posibilitatea ca autoritățile fiscale să poată executa silit transferul părților sociale doar dacă sunt respectate anumite condiții: notificarea în 15 zile, garanții în cazul datoriilor și obținerea documentului prin Registrul Comerțului.

Chiar dacă această temă pare tehnică, mesajul practic este clar: schimbările de structură, precum cesiunea părților sociale, devin mai sensibile atunci când există datorii sau când se ajunge în sfera executării fiscale. Din acest motiv, asociații și administratorii au nevoie de o abordare atentă, care să îmbine corect pașii procedurali cu situația fiscală a firmei.

Capital social minim pentru SRL

Începând cu 01.01.2026, capitalul social minim pentru SRL este legat de anumite praguri. Dacă cifra de afaceri depășește 400.000 lei/an, capitalul social minim devine 5.000 lei. Pentru SRL-urile nou-înființate, capitalul social minim este de 500 lei.

În același timp, cerința este însoțită de o nuanță importantă: această „prescripție” se aplică pentru maximum 2 ani, iar dacă nu se revine la conformare în intervalul prevăzut, poate apărea riscul de lichidare. Asta înseamnă că un SRL nu ar trebui să considere capitalul social un detaliu „închis” definitiv la momentul înființării; dacă firma crește și trece pragul de 400.000 lei/an, capitalul devine o zonă care trebuie revizuită la timp.

Impozite și plafoane

Din 01.01.2026, impozitul pe dividende este 16%. Pentru regimul microîntreprinderii, plafonul maxim este de 100.000 euro cifră de afaceri. Pentru TVA, pragul de la care apare obligația de înregistrare este 395.000 lei.

Aceste repere influențează decizii concrete: când distribuiți dividende, cum vă estimați veniturile pentru anul următor, dacă rămâneți în regimul de microîntreprindere sau treceți în alt regim, precum și când trebuie să vă pregătiți pentru înregistrarea în scopuri de TVA. Chiar dacă fiecare firmă are o situație proprie, este util ca aceste praguri să fie privite împreună, deoarece efectele lor se văd în fluxul de numerar, în obligațiile de raportare și în modul în care este planificată creșterea.

În 2026, conformarea administrativă devine mai strâns conectată de statutul fiscal al firmei. Dacă aveți o companie cu perioade de activitate redusă, dacă ați amânat deschiderea unui cont local sau dacă ați avut întârzieri în raportări, începutul lui 2026 este un moment bun să închideți aceste vulnerabilități. Iar dacă aveți venituri zero, dar depuneți raportările la timp și mențineți adresa juridică, compania rămâne activă, tocmai pentru că „inactivă” nu este același lucru cu „fără rulaj”.

Dacă vreți să aflați mai multe, merită să discutați punctual cu contabilul sau consultantul dumneavoastră despre situația firmei, mai ales dacă există deja un istoric de inactivitate sau dacă sunteți aproape de pragurile menționate. O revizie făcută la timp este, de obicei, mai simplă decât o reparație în regim de urgență.